Indulcitorii artificiali in diete

Indulcitorii artificiali, numiti si inlocuitori ai zaharului, indulcitori alternativi, sau indulcitori fara zahar sunt substante folosite sa inlocuiasca zaharul in alimente si bauturi. Acstea pot fi impartite in doua grupuri mari: indulcitori nutritivi, care adauga o valoare energica (Calorii) in mancare; si indulcitori non-nutritivi, denumiti si indulcitori de mare intensitate pentru ca sunt folositi in cantitati foarte mici si nu confera energie in mancare. Indulcitorii nutritivi includ zaharuri naturale – sucroza (zahar de masa; o componenta a glucozei si fructozei), fructoza (gasita in fructe si zahar de masa), si galactoza (zahar de lapte) – si polyoli, care sunt un grup de compusi ai carbohidratilor ce nu sunt zaharuri, insa ofera aproape jumatate din caloriile zaharurilor naturale. Polyolii sunt uneori numiti inlocuitori ai zaharului, indulcitori fara zahar, alcooli de zahar sau zaharuri noi. Polyolii apar in mod natural in plante dar pot fi produse si artificial. Includ compusi precum sorbitol, manitol, xylitol si hidrolizati hidrogenati cu amidon.

Indulcitorii non-nutritivi sunt compusi sintetici care variaza intre 160 si 13.000 de nivele de indulcire precum sucroza, care este standardul in masurarea gradului de dulceata. Exista 5 indulcitori non-nutritivi aprobati de Adminsitratia Alimentelor si Drogurilor (AAD) spre a fi folosite in Statele Unite inca din 2007. acestea sunt zaharica, aspartam, potasiu acesulfam (sau acesulfame – K), sucraloza si neotam. Exista si alti indulcitori non-nutritivi care au fost aprobati spre a fi folositi altundeva in lume, prin Comitetul Stiintific al Alimentelor (SCF) din Comisia Europeana, Comitetul Expertilor Reuniti al Aditivilor Alimentari (JECFA) al Natiunilor Unite al Alimentelor si Organizatia Agricola, si Organizatia Mondiala a Sanatatii (WHO), dar care nu au fost aprobate de AAD. Aceste substante sunt alitame, ciclamat, neohesperidina, dihydrochalcon, stevia si thaumatin. Toate acestea vor fi descrise mult mai in detaliu in continuare.

AAD foloseste doua categorii in clasificarea indulcitorilor nutritivi si non-nutritivi pentru scopuri generale. Unele sunt clasificate drept aditivi alimentari, reprezentand un termen introdus prin Actul Federal al Alimentelor, Drogurilor si Cosmeticelor (FD&C) din 1938. legislatia a fost atribuita de Congres ca raspuns al unei otraviri in masa care a dus la decesul a mai bine de 100 de oameni in 1937. O companie din Tennessee ce fabrica un drog antibacterian numit sulfanilamida, utilizat cu incredere ca praf sau pastile in infectiile copiilor, dizaolva sulfanilamida in glycol diethylen – un ingredient de baza in antigelul de la masina – pentru a-l comercializa ca medicament lichid. Glycolul diethylenic este usor toxic pentru oameni si animale, cauzand o moarte dureroasa prin insuficiente ale rinichilor. In 1937 nu exista vreo solicitare pentru ca medicamentele sa fie testate pentru toxicitate inainte de a fi comercializate. Actul FD&C din 1938 a inclus o definitie legala a aditivilor alimetari: “ca orice substanta, cu o utilizare directa sau indirecta, care apare ca o componenta sau afecteaza caracteristicile alimentelor”.

AAD a propus urmatoarele intrebari in evaluarea propunerilor de noi indulcitori pentru aditivi alimentari:

  • Cum este realizat indulcitorul?
  • Ce proprietati are atunci cand este adugat in mancare sau bauturi?
  • Cat din indulcitor va fi digerat sau absorbit de organism?
  • Exista tipuri de oameni mai sensibili la acest aditiv ?
  • Indulcitorul are efecte toxice cunoscute, inclusiv probleme ereditare sau cancer?

Alti indulcitori sunt clasificati drept in general siguri sau GRAS, si nu sunt definiti pentru scopuri legale ca si aditivi alimentari. Categoria GRAS a fost creata in 1958 atunci cand Actul FD&C a fost modificat in paragraful Amendamentelor Aditivilor Alimentari. Un indulcitor, fie ca este nutritiv sau non-nutritiv, poate obtine un statut GRAS pe baza “experientei din utilizarea obisnuita in alimente” sau a unor concluzii stiintifice incluse in studii publicate. Sorbitol si cativa polyoli au statut GRAS impreuna cu zaharurile naturale. Majoritatea indulcitorilor artificiali, sunt considerati aditivi alimentari de AAD.

Scop

Indulcitorii artificiali sunt folositi din mai multe motive: pentru a scadea continutul de calorii din sucuri si alte dulciuri ca parte a dietelor de pierdere si control al greutatii; pentru a asista pacientii cu diabet in controlarea nivelului de zahar in sange mult mai bine; si pentru a reduce riscul problemelor dentare. Sunt adaugati si drept exceptii (substante inerte folosite pentru a facilita medicatia cu tablete sau lichide) in unele prescriptii medicale pentru a masca gustul neplacut pentru ca nu mereu au aceleasi reactii pe care le au zaharurile naturale. Sorbitol si mannitol sunt adesea intalniti in pasta de dinti, apa de gura, bomboanele mentolate, dropsurile de tuse, siropurile de tuse, guma fara zahar, lichide antacide si alte produse de igiena orala, pentru ca amplifica textura produsului si minimizeaza riscul problemelor dentare.

Pe langa faptul ca aduc o aroma dulce, indulcitorii artificiali sunt folositi si in frabricarea produselor de patiserie, bauturilor, siropurilor si a altor alimente pentru ca imbunatatesc textura, adauga densitate, reduc spongiile sau procesul de fermentatie. Polyolii in particular sunt folositi pentru reducerea spongiilor pentru ca nu sustin dezvoltarea unor ciuperci sau bacterii la fel de bine cum o fac zaharurile naturale.

Indulcitorii nutritivi

  • Zaharuri naturale. Zaharurile naturale, numite si indulcitori principali, includ sucroza, un compus al glucozei si fructuozei adesea folosit in forma sa cristalina ca si zahar de masa; si fructuoza care este un zahar simplu gasit in sucroza si fructe si este adaugat alimentelor si bauturilor combinat cu sucroza drept sirop de porum cu multa fructoza HFCS. Acesti indulcitori asigura aproximativ 4 calorii per gram. Fructuoza este mai dulce decat sucroza; astfel, cantitati mai mici pot fi folosite in alimente si bautiri, permitand unele reduceri de calorii.
  • Polyoli. Polyolii ofera intre 1.6 calorii per gram (mannitol) si 3 calorii per gram (hidrolizi hidrogenati cu amidon). Acestia sunt absorbiti foarte incet si incomplet in timpul digestiei, motiv pentru care pot fi utili pacientilor cu diabet ce vor sa evite cresteri scurte si bruste ale nivelului de zahar in sange.

Indulcitori non-nutritivi aprobati de AAD

Exista 5 indulcitori non-nutritivi aprobati de AAD pentru a fi folositi in Statele Unite ale Americii inca din 2007:

  • Potasiu acesulfam (acesulfame – k). Potasiul acesulfame este un indulcitor non-nutritiv de mare intensitate care este de aproape 200 de ori mai dulce decat sucroza; 95% din acesta este eliminat de organism neschimbat. A fost descoperit de o companie nemteasca, Hoechst AG, in 1967. Mai intai a fost aprobata de AAD pentru utilizare in bauturile non-alcoolice in 1998 si pentru utilizare generala in 2003. Pe langa ajutorul oferit in reducerea continutului de calorii din alimente, in dietele diabeticilor si in distrugerea problemelor danturii, potasiul acesulfame ramane stabil la temperaturile mari folosite la gatit si copt, poate fi pastrat pe termen mai lung, nu lasa un gust amar, si se combina bine cu alti indulcitori. Mai este cunoscut si sub denumiri precum ACK, Sunnett, Sweet & Safe si Sweet One.
  • Aspartam. Aspartmul, care este de aproape 200 de ori mai dulce decat zaharul, a fost descoperit in 1965 de cercetatorul Laboratoarelor Searle cand lucra la medicatii antiulcer. Nu este obisnuit printre indulcitorii non-nutritivi pentru ca se dizolva complet in timpul digestiei in componentele sale de baza – amino acizi, acid aspartic si phenylalanina plus o cantitate mica de methanol. Aspartamul a fost aprobat de catre AAD pentru folosirea la masa in 1981 si pentru a fi folosit in bautiri carbogazoase in 1983. Incepand cu anii 2000, in Statele Unite este folosit 75% din aspartamul produs in intreaga lume, 70% din cantitate fiind consumat in bauturi dietetice. Aspartamul este un indulcitor non-nutritiv care a primit cel mai mult atentie negativa din partea mass mediei din cauza unui zvon cum ca ar cauza sindromul Razboiului din Golf (GWS) veteranilor care au participat la conflictul din Golful Persic in 1991; si pentru ca intr-un studiu realizat in 2005 in Europa pe femele sobolan de laborator lega aspartamul de 2 tipuri de cancer (leucemia si limfoma). Ca raspuns la studiul European din 2005, Institutul National de Cancer (NCI) a realizat un studiu pe jumatate de milion de americani in 2006 si nu a gasit o legatura intre ratele de cancer si consumul de aspartam. Detaliile acestui studiu pot fi gasite intr-un document disponibil pe pagina web NCI. Un alt studiu realizat de Programul National de Toxiologie (NTP) al Institutului National al Stiintelor Sanatatii Mediului (NIEHS) pentru a analiza atributul cancerigen al aspartamului nu a gasit vreo dovada cum ca indulcitorul duce la declansarea cancerului la oameni. Aspartam este vandut sub denumirile de NutraSweet, Equal si Sugar Twin (cutia albastra).
  • Zaharina. Zaharina este cel mai vechi indulcitor non-nutritiv, ce a fost descoperit in 1879 de catre chimistul ce lucra la Universitatea John Hopkins. Este mai dulce decat zaharul de aproximativ 200 -700 de ori. A fost foarte mult folosit in timpul Primelor doua Razboaie Mondiale, cand zaharul era rationalizat atat in Statele Unite ale Americii, cat si in Europa. Inca este cel mai ieftin indulcitor de mare intensitate folosit in intreaga lume – aproximativ 65 milioane livre per an de la finele anilor 1990. zaharina trece prin organism fara sa fie modificata. A fost atat de mult folosita in Statele Unite incat a fost considerata o substanta GRAS atunci cand Amendamentul Aditivilor Alimentari a fost realizat in 1958, insa a pierdut acest statut cand studii realizate pe soareci de laborator in 1970 indicau ca ar putea cauza cancer la vezica. In acel moment Congresul a solicitat ca toate aliemntele ce contin zaharina trebuie sa detina si o eticheta de avertizare cum ca ar putea fi periculoase. Studii ulterioare au indicat faptul ca tumorile la vezica la sobolani sunt cauzate de un mecanism care nu functioneaza si la oameni, si astfel nu exista nici o dovada cum ca zaharina ar putea fi periculoasa pentru oameni. In 2000 NTP a scos zaharina de pe lista cancerigenilor si eticheta de avertizare a fost scoasa de pe alimente. Detalii despre controversa cauzata de zaharina si cancer pot fi gasite pe pagina web NCI. In prezent zaharina este vanduta sub denumiri precum Sweet’N Low, Sweet Twin si Necta Sweet.
  • Sucraloza. Sucraloza este iesita din comun pentru ca este singurul indulcitor non-nutritiv realizat din zahar, dar este de aproape 600 de ori mai dulce decat zaharul de masa. Sucraloza este fabricata din zahar inlocuind 3 atomi clorini cu 3 grupuri hydroxyli in molecula zaharului. Doar 11 % din sucraloza este absorbita in timpul digestiei: restul fiind eliminat fara modificari. AAD a aprobat sucraloza in 1998 ca un indulcitor de masa si in1999 ca un indulcitor general. Doza zilnica acceptata (ADI) pentru sucraloza este de 5 mg per kilogram per zi per totalul greutatii organismului, la fel ca si potasiul acesulfam, sucraloza este rezistenta la caldura si este buna pentru mancaruri ce trebuiesc gatite sau coapte. Sucraloza se vinde sub numele de Splenda.

Indulcitori non-nutritivi care nu sunt aprobati spre a fi folositi in Statele Unite ale Americii

  • Alitam. Alitam este un compus al acidului aspartic, D-alanine si un amid; este de 2000 de ori mai dulce decat zaharul. In 1986 a fost evaluat de AAD, care a gasit deficiente in utilizare. Incepand cu 2007, alitam este aprobat spre a fi folosit doar in Australia, Noua Zeelanda, Mexis, Columbia si China.
  • Cyclamat. Cyclamatul, care este de aproape 30 de ori mai dulce decat zaharul, a fost folosit ca si indulcitor non-nutritiv in Statele Unite ale Americii pana in 1969, cand s-a demonstrat ca duce la aparitia cancerului la sobolanii de laborator atunci cand este combinat cu zaharina. Cu toate ca Academia Nationala de Stiinte a stabilit in 1985 ca cyclamatul nu este cancerigen si este aprobat in peste 50 de tari, nu a fost reaprobat de AAD in utilizarea sa in Statele Unite din 2007.
  • Dihydrochalcon neohesperidine. Dihydrochalcon neohesperidine este un compus care este de 1500 de ori mai dulce decat zaharul si adauga o aroma putin licorice alimentelor si bauturilor. AAD considera GRAS neohesperidon-ul ca un aromatizant, dar nu si ca un indulcitor.
  • Stevia. Stevia este un indulcitor derivat dintr-un arbust originar din America de Sud. AAD nu are suficiente date stiintifice pentru a indica faptul ca stevia poate fi folosita in siguranta ca si aditiv alimentar.
  • Thaumatin. Thaumatin este un amestec de proteine foarte dulce care actioneaza ca un stimulator de arome. AAD a oferit statutul de GRAS thaumatinului ca si adjectiv al aromelor, insa nu a aprobat si atributul de indulcitor in 2007.

Precautii

Indulcitorii artificiali sunt vazuti in general ca fiind siguri atunci cand sunt utilizati corect. Pozitia oficiala a Asociatiei American Dietetice este ca indulcitorii nutritivi si non-nutritivi sunt siguri atata timp cat dieta urmeaza recomandarile de nutritie actuale ale federatiei.

Anumiti indulcitori artificiali trebuiesc folositi cu atentie de catre anumite persoane:

  • Polyol: unii polyoli – cel mai adesea mannitol si sorbitol – au un efect laxativ la unele persoane daca sunt consumati in cantitati mari (mai mult de 50 g/ zi pentru sorbitol si 20 g/zi in mannitol).Polyol: unii polyoli – cel mai adesea mannitol si sorbitol – au un efect laxativ la unele persoane daca sunt consumati in cantitati mari (mai mult de 50 g/ zi pentru sorbitol si 20 g/zi in mannitol). Persoanele cu diabet ar putea sa isi doreasca sa limiteze consumul de produse ce contin polyoli sau sa creasca consumul acestora gradual pana cand observa cum reactioneaza organismul la acesti indulcitori.
  • Aspartam: deoarece aspartamul este dizolvat in organism pana la phenylalanina amino acida, alimentele sau bauturile ce contin aspartam nu ar trebui folosite de catre persoane cu fenylketonuria (PKU), o boala mostenita rara ce duce la acumularea phenylalaninei in organism. AAD-ul solicita ca toate produsele ce contin aspratam sa fie comercializare in Statele Unite cu urmatoarea avertizare pe eticheta:

“Phenylketonuric: Contine Phenylalanina”. Cu toate ca produsele descompuse de neotam contin phenylalanina, cantitatea este atat de mica incat nu afecteaza oamenii cu PKU.

Interactiuni

Nu exista interactiuni cunoscute cu prescrieri de medicamente cauzate folosirii indulcitorilor nutritivi sau non-nutritivi. Dupa cum a fost mentionat mai sus, anumiti indulcitori nutritivi sunt considerati extensii utile pentru medicatii tocmai pentru ca sunt inerte din punct de vedere chimic.

Grijile parintilor

Au existat griji relationate utilizarii indulcitorilor artificiali la copii deoarece acestia cosnuma zilnic mai multe dulciuri, atat nutritive cat si non-nutritive, decat adultii. Consumul sucurilor de fructe si a altor bauturi dulci la copii a crescut foarte mult inca din anii 1980; cu toate acestea, studiile indica faptul ca pana si copii ce consuma cantitati mari de suc sau alte bautiri de obicei raman sub limita ADI pentru aspartam sau alti indulcitori non-nutritivi. Cel mai mare risc pentru sanatatea copiilor il ofera fructoza, care este gasita in bauturi preferate de copii precum sucul de mere. Fructoza este incomplet digerata de copii cu varsta sub 18 luni si poate cauza diaree la alti copii. Cei diagnosticati cu diaree nespecifica pot primi cantitati mai mici de suc de fructe.

La inceputul anilor 1990, anumiti cercetatori au identificat o legatura posibila intre nivelele mari de aspartam si problemele deficitului de atentie – hiperactivitatii (ADHD) la copii. Doua studii publicate in 1994 in Pediatrii si Jurnalul Medicinii din Noua Anglie, nu au gasit o legatura intre aspartam si ADHD, chiar si atunci cand copii au primit de 10 ori cantitatea normala zilnica de aspartam. Cu toate acestea aspartam si alti indulcitori non-nutritivi, pot avea un efect aditiv asupra dezvoltarii celulelor nervoase atunci cand sunt combinati cu coloranti alimentari. Aceasta posibilitate a fost sugerata intr-un studiu din 2006 facut pe soareci de laborator in Marea Britanie, insa implicatiile la oameni nu sunt clarificate inca.

Consumul mare de indulcitori adaugati mancarurilor este o mare problema pe perioada adolescentei. Pe masura ce oamenii inainteaza in varsta, au tendinta generala de a scadea absortia caloriilor din zaharuri. Mai putin de 10% din adulti cu varste peste 50 de ani isi iau mai bien de 25% din caloriile zilnice din zaharuri, valoarea maxima stabilita de IOM. Cu toate acestea, aproape o treime dintre adolesente depases nivelul cu aproape o treime de zaharuri in plus venind de la bauturile carbogazoase indulcite cu sirop de porumb cu multa fructoza. Cu toate ca, obezitatea la copii si adolescenti este o problema complexa ce nu poate fi atribuita unui singur factor, studiile preliminare indica faptul ca indulcitorii non-nutritivi pot fi utili in reducerea consumului de bautiri indulcite cu HFCS.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *